left
NOLIMITS
aiud, județul alba, românia
  bine ai venit
Club Sportiv "No Limits" Aiud, România
  home Home AiudOnline  
menu
menu  
PAGINĂ MENȚINUTĂ DE AIUDONLINE.RO
căutare rapidă aiudeni
cauta Ai o legătură cu Aiudul?
înscrie-te acum în lista
aiudenilor de pretutindeni.
img fotolix.ro
 
Club Sportiv NOLIMITS  
 
ARARAT 2007

În vara acestui an, Clubul Sportiv "No Limits" din Aiud, in colaborare cu Clubul Alpin Roman si Federatia Turca de Alpinism a organizat o nouă acţiune de anvergură: “ARARAT 2007”- EXPEDIŢIE INTERNATIONALA DE ALPINISM - 8th INTERNATIONAL VICTORY CLIMB TO MOUNT AGRI, AUGUST 25 – 31. 2007  AGRI – DOGUBEYAZIT

Expediţia sa desfăşurat în perioada 25 - 31 august 2007 şi a avut ca obiectiv primordial, escaladarea piscului montan ce deţine recordul da altitudine pe teritoriul Turciei – 5137 m.

Acest eveniment a reunit alpinisti din 62 de federatii de alpinism din lume.

Membrii expeditiei
 

POPESCU

Ovidiu Ion

 

POPESCU

Crina Imola

 

ŞTEF

Mircea

 

PENEŞ

Valeriu

                       
Imagini din expeditie
  Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie
  Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie Imagini din expeditie
vezi toate imaginile
De ... Vali Penes
- “Suntem la tine!”,
- “Vin si eu imediat !”.
Miercuri 22 August, orele 14 si ceva, cu concursul colegului meu Claudiu, o zbughesc spre tura pe care o asteptam de ceva vreme.
3 oameni si jumatate (Coco ar fi considerata inca copil – desi, la 12 ani este deja o domnisoara dotata cu fortele necesare unui adult sa rezolve probleme tehnice de catarare), o masinuta, bagaje, peste tot, sus,jos,stinga, intre, sub,pe, dreapta.
15.45 – Dobre dushlia – Ruse, drumuri bunicele dar prost semnalizate, Capitan Andreevo – Turcia, “va costa 10 Eur viza” – “nu avem decit cite 10 USD” – “merge, da-i incoace !”. Istanbul – frumos noaptea, podul peste strimtoare, trebuie card pentru a putea trece – se ia de la orificiile postale (doar ziua). NU fortati barierele – exista o echipa de politisti chiar in dreptul barierelor, filmeaza totul. Cu ajutorul acestora si a unui taximetrist = 3 EUR trecem podul. Ovidiu ne conduce pe drumuri bune  - Ankara – Yozgat – Sivas – Erzincan – Erzurum – aici, o mica pauza de somn si altele, in parcare, avind vecini negutatori de covoare, dimineata plecam mai departe – Agri - dupa cei 2500 Km de rigoare, 25 August, am ajuns la locul stabilit dinainte de plecare – localitatea Dogubayazit.
Intrebari stinga dreapta, toti : YOC.
Multzumita lui Mustafa ARSIN de la TAMZARA TREK, executam o cazare – hotel cu 5 YTL(1 YTL = 0.8 USD) pe cap de roman, papa prin vecini – bun si ieftin, tura pina la ISHAK PASA, palat cu moschee si alte alea aproape de satul cu pricina. FRUMOS !!!! Exista si chestii urite, care nu mi-au placut.
Plecam la IGDIR sa ne intilnim cu cei din TDF sau TMF (Turkish Dagcilic = Mountaineering Federation). Suntem indrumati la cazare la Hotel Olimpic, cine doreste – 15 usd locul. Am ales, locul de intilnire - Sala de Sport a cartierului. Seara, se string toti cei interesati la “Casa invatatorului” – un fel de cantina locala la Hotelul Dedeman.
In prezenta conducatorului TDF/TMF, Alaatin KARACA, si a multor capi si capete, se prezinta situatia, mersul si altele. URA!!!!  miine plecam sus. Urmeaza o noapte de rezistenta la atacul localnicilor intepatori antrenati, din sala de sport, pina cind Mircea pune cortul in curte. In fine,  somn odihnitor.
Mare festivitate mare, alai la primarie, poze, tot tacimul pentru o astfel de mare federatie. Dupa toate cele, plecam, spre platforma Korhan – baza militara la 1950 m, punct de plecare spre Ararat – fata nordica. Sub atenta observatie a gazdelor, ne cazam intr-o “cutie” din sticla. O noapte de somn comun, se sforaie in mai multe limbi. Pe drum, am facut o mica pauza la locul Arcei lui Noe. Dimineata frumoasa, ceva de papa, ne pregatim sacii de drum usor si cei mari pentru prietenul omului – magarii. Se da startul la urcus, avind in frunte pe vajnicul AK, conducator de grup si organizatie. Ajungem, destul de usor la 3200 m unde se afla o mare poiana cu un licar de apa din ghetarul invecinat.
Aranjam campamentul si luam o pauza. Spre seara, sedinta cu toata suflarea, privind programul viitor. Avem un ghid de grupa, venerabilul Fatikh, o coarda si citeva informatii. A doua zi plecam spre 4100 m. Incarcati cu sacii de altitudine, condusi cu mare pricepere de aceleasi capete, reusim ca din cele 6 ore alocate sa ocupam pozitiile 5-6-7-8 din sirul cataratorilor si sa parcurgem distanta in 3 ore. Mare bafta, putem alege un loc de cort cit de cit adecvat. Sunt singurul care am urcat in sandale. Ne bucuram de cite ceva cald, preparate de catre maestrul culinar Ovidiu. Ne petrecem restul zilei pregatind echipamentul de atac a virfului, poze, odihna de aclimatizare. Iata ca soseste si vintul, intii rafale discrete dupa care dezlantuie putere, cu tot felul de averse care se depun pe corturi.
Dar la interior este bine. La un moment dat, sub presiunea celor baute mai ieri, ne scoatem fizicurile la plimbare, sunt orele 3.18, intilnim o multime de oameni care bintuiau prin tabara, in asteptarea startului promis la ora 4.00.
Ni se comunica, prin traducatorul de serviciu, ca “din motive de bad weather” vom pleca la ora 5.00. Reluam lucrurile lasate si ne revenim cind se anunta “in 5 minute este plecarea”. Asa a fost, ne-am extras din cort, echipat si ne-am incadrat in cirdul deja in formare. La 4200, s-au format corzile de mars, pus echipamentul de rigoare si … START. Privilegiul nostru a fost ca am plecat primii, dupa conducatorul de grup si ghid, bineinteles. Deci au fost : Alaatin KARACA, Fatikh, Coco, Ovidiu, eu, inca un turc, Mircea si un muntenegrean. Timp bun, vinticel de altitudine, caldutz chiar.
De la 4600 am fost invaluiti de ceatza care ne-a condus pina pe virf. Ajunsi acolo, am procedat la pozele de grup si am cerut permisiunea de a o lua la vale, din motive de frig.
Normalul  lor, era sa ii asteptam pe toti, sa facem tot felul de scalimbaieli in fata aparatelor de fotografiat, si abea dupa aceea sa coborim.
Ne-am intersectat cu toti cei care continuau sa urce si am ajuns la locul de plecare, cu dese pauze de refacere a colegului muntenegrean.
La corturile de la 4100, ne-am intilnit cu cei care nu au reusit sa ia startul catre virf, am pus de o mare masa cu cei doi pumni de stafide si alune pe care le mai aveam. La sosirea tuturor am aflat ca nu se coboara decit miine. Din nou, ne-am opus vinturilor de altitudine, Ovidiu are un cort trasnet. Dis de dimineata urmatoare am coborit, cu mare placere, la 3200. Pina la sosirea tuturor, si a prietenilor magari, am strins tabara lasata mai ieri, am mincat tot ce am gasit si ne-am pus pe asteptat.
Poze de grup, greutatile pe magari si pas la vale. Am ajuns la tabara Korhan, ne-am imbarcat si am coborit la IGDIR. La orele 19.00 are loc festivitatea de inchidere a evenimentului – A 8 a victorioasa urcare internationala a muntelui Agri. Bla Bla, multumiri, poze, certificate, diplome, stringeri de miini, pupaturi, PA. Printre presedinti, guvernatorul zonei, comandantul zonei,sefi si sefutzi, vedeta serii este Coco, poze, interviuri, etc.
 Fiind cel mai tinar membru al evenimentului, care a stat in fruntea echipei de asalt, a fost apreciata in mod deosebit (tinind cont ca, din 150 si ceva de participanti numai vreo 80 si citiva au reusit sa ajunga pe virf). Chipul ei dragalas va apare pe prima pagina a ziarelor si pe sticla locala. BRAVO Coco !
Ne refacem in acelasi loc de intilnire, sala de sport a urbei. Dusuri, somn bun in corturile puse in sala de sport, prize functionale,etc. Din pacate, companioni de-ai nostrii, turci, ne stiind mersul locului, s-au autoflagelat toata noaptea, sub asaltul tzintzarilor neobositi. Le-am tras clapa si de data asta. Miine plecam catre casa, vizitind si alte citeva locuri superbe ale Turciei.
Araratul, frumos munte ! Fata sudica este mult mai lejera, nu-ti trebuie decit o zi dus – intors, din Dogubaiazit. Pe nord, nu ca ar fi ceva dificil dpdv tehnic dar este vorba de acces, zona de granitza, patrule militare, permis de acces, etc. Pentru viitor, avem deja legatura cu oameni din TMF, promitem sa informam si pe alti doritori de aceasta tura. Stam la dispozitia oricarui amator de detalii.
Cei patru au fost : Crina Imola POPESCU
                             Ovidiu POPESCU
                             Mircea STEF
                             Valeriu PENES

Alte ascensiuni:

  • ascensiune în Munţii Caucaz pe Vf. Elbrus (5642 m), până la altitudinea de (5350m) din Rusia – 1999;
  • ascensiune în Munţii Pontici pe Vf. Kackar (3930m), Turcia NE  - 2001;
  • ascensiune în Munţii Taurus pe Vf. Ercies (3917m) din Turcia (Anatolia centrală)  - 2001;
  • ascensiune în Munţii Elburz pe Vf. Demavand (5671m) din Iran – 2002;
  • ascensiune în Munţii Elburz cu Vf. Alamkooh (4880m) din Iran – 2002;
  • ascensiune în Munţii Elburz cu Vf. Seyah Sang (4604m) din Iran – 2002;
  • ascensiune în Munţii Caucaz cu Vf. Gumachi (3805m) din Rusia – Georgia – 2003;
  • ascensiune în Munţii Caucaz cu Vf. Kurmichi (4050m) din Rusia – 2003;
  • ascensiune în Munţii Caucaz cu Vf. Elbrus (5642m) din Rusia – 2003;
  • realizarea a numeroase ture alpine în Munţii Carpaţi;

Schi - alpinism:

  • ascensiune pe schiuri de tura: refugiul Argentiere (2760m) – ascensiune gheţarul du Chardonnet (3323m) – coborâre pânặ în loc Argemtiere (1244m) – Franţa - 2004;

ascensiune pe schiuri de turặ: camping Gran Paradiso 1900m – ref. Chabod (2730m) – traversare a gheţarului Lavecian – urcare pe gheţarul Gran Paradiso – traversarea gheţarului Tribolazione - vf. Gran Paradiso (4061m) – Italia – 2004;

    • Dolomiti 2006.

Clubul Sportiv “No Limits” a luat fiinta în anul 2003, este înregistrat la Ministerul Finantelor Publice (C.I.F) sub numarul 15310670/24.03.2003.
 
SCOPUL
Scopul Clubului este de a organiza expeditii montane, initiere si pregatire specifica pentru excalada sportiva si schi.
Pentru realizarea scopului Clubul va avea urmatorul obiect de activitate:
- organizeaza expeditii montane;
- organizeaza expozitii foto pe tema montana;
- initiaza si pregateste membrii pentru excalada sportiva, alpinism si schi;
- organizeaza tabere de antrenament pentru pregatirea si antrenarea alpinistilor;
- stabilirea si dezvoltarea de relatii si schimburi de experienta cu organizatii similare;
- atragerea persoanelor fizice sau juridice care, prin contributiile financiare sau materiale sustin Clubul.
 
PROIECTE DE VIITOR:
1. Cel mai înalt vârf montan din Africa: vf. Kilimandjaro (5895m);
2. Cel mai înalt vârf montan din America de Sud: vf. Aconcagua (6959);
3. Cel mai înalt vârf montan din America de Nord – Alaska – vf. Mc. Kinley (6194);
 
Pe lânga activitatea desfasurata membrii clubului executa lucrari la înaltime, prin tehnica alpinismului utilitar, fiind atestati pentru a desfasura aceasta activitate. Ei au obtinut certificarea prin intermediul firmei SC Alpin Expert SRL Bucuresti.
Din galeria foto NoLimits:
Evenimente:
002.jpg Remetea Climbing Open 2007;

DSC_0218.JPG Ice Climbing World Championship, Buşteni 2007;

001.jpg ARCO (2006);

 

top
right  
  img   img  
Powered by Robilix WEB  
Valid XHTML 1.0 Transitional This document validates as CSS!
Copyright AiudOnline.ro © 5.0
:: 2002 - 2015 ::
FotoLIX  |  Fundatia "Inter-Art"  |  Centrul Cultural "L. Rebreanu" Aiud  |  Loteria vizelor  |  Rent a car  |  Bijuterii Handmade  |  stock flash components  |
Like Us on Facebook