| inapoi |
fãrã necunoscute |
| Revista Colegiului
Tehnic Aiud, jud. Alba |
|
| |
anul I, nr.1 - noiembrie-decembrie 2004
|
|
EXISTENTE PARALELE…
|
| |
Fabula se numara, printre cele mai vechi
specii literare cunoscute; initial, fabula a existat sub forma
unor povestiri concentrate despre animale, povestiri care tinteau întotdeauna
o morala, o pilda, inclusa chiar în subiectul relatat.
În esenta, fabula transpune întâmplari din lumea
reala în lumea animalelor, odata cu vicii si însusiri
umane, acordându-le acestora si capacitatea de a vorbi,
de a spune adevaruri acceptate. Ea demonstreaza mai mult decât
oricare gen sau specie literara ca cele relatate de autor nu
se savârsesc în mod gratuit ci au un scop bine
definit: pentru a dezvalui o învatatura, o morala, a îndrepta
raul si de a arata cele demne de urmat. . |
| |
Racul, broasca si stiuca
de Alecu Donici (1806-1866)
•
În fabulele lui Donici se simte influenta fabulistului rus Krîlov.
•
Localizarea este facuta însa cu îndemânare si cu un deosebit
simt al limbii, fabula „ Racul, broasca si stiuca” devenind piesa
antologica.
Racul, broasca si o stiuca
Într-o zi s-au apucat,
De pe mal în iaz s-aduca
Un sac cu grâu încarcat.
Si la el toti se înhama
Trag, întind, dar iau de sama,
Ca sacul sta neclintit,
Caci se tragea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus salta,
Stiuca foarte se izbea
Si nimic nu ispravea.
Nu stiu cine-i vinovat;
Însa pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu l-au tras,
Ci tot pe loc a ramas.
Asa-i si la omenire,
Când în obstii nu-i unire. |
|
Lebada, stiuca si racul
de I.A. Krîlov
O lebada odata, o stiuca si un rac
S-au apucat sa traga un car si, greu,
ceac-pac,
La oiste de-a surda tustrei se înhamara
Ca n-au unit din locu-i temura lor povara,
Ce le paruse parca la început usoara.
Caci lebada, cu aripi, tragea în sus,
la nori,
Racu-ndarat si stiuca la iaz.De zeci de ori
S-au oprit zadarnic…Care avea dreptate
Din trei, nu stie nimeni sa-i dea intâietate
Nici când a fost sa fie si nici la ce soroc,
Dar de atuncea carul sta pâna azi pe loc.
Când prietenii la treaba nu se înteleg, amin!
Isprava li-i desarta si munca lor un chin.
|
|
| FABULE EXPLICATE FIZIC |
Ing. Fizician: Humeniuc Ramona
Eleva: Draghici Iulia Roberta cls. a X-a D |
De-a lungul istoriei, chiar
si pâna azi, de fiecare data când ceva exploda în
parvenitismul unor paturi ale societatii, criticile nu încetau,
iar satirele si fabulele îsi faceau rapid simtita prezenta.
Fabula lui Krîlov despre lebada, rac si stiuca, care
s-au înhamat la o caruta, este binecunoscuta si redata în
pagina anterioara, paralel cu o fabula de inspiratie a lui
Al. Donici. Dar nu au fost multi cei care au încercat
sa analizeze aceasta problema din punct de vedere mecanic!
Rezultatul obtinut nu concorda cu concluziile marelui fabulist. |
 |
Aici trebuie rezolvata o problema de mecanica,
referitoare la compunerea mai multor forte care actioneaza
dupa directii concurente. În fabula se arata astfel directia
fortelor: ”lebada se înalta spre nori, racul face
cale-ntoarsa iar stiuca ia drumul apei”.
Prin urmare forta exercitata de lebada este îndreptata în
sus, forta exercitata de stiuca este laterala, cea de-a treia,
exercitata de rac, trage caruta înapoi. Sa nu uitam ca
mai exista si o a patra forta, greutatea carutei, care este
dirijata în jos. În fabula se mai afirma ca “si
astazi caruta se mai afla acolo”, adica rezultanta celor
patru forte este egala cu zero.
Acum vine rolul cercetarilor concrete. Lebada, care cauta sa
se înalte, nu-si opune eforturile cu cele ale stiucii
si racului, ci chiar îi ajuta pe acestia; forta exercitata
de lebada, îndreptata în sens contrar greutatii,
reduce frecarea rotilor de pamânt si de osii. Forta exercitata
de lebada reduce greutatea aparenta a carutei si poate chiar,
sa o echilibreze; obiectele sunt astfel usoare asa cum afirma
fabula. Admitând spre simplificare acest din urma caz,
ramân numai doua forte: cea exercitata de rac si cea
exercitata de stiuca. Despre aceste forte se arata ca “racul
face cale-ntoarsa, iar stiuca trage spre apa”. Este de
la sine înteles ca apa nu se afla în fata carutei,
ci undeva într-o parte (nu-i de crezut ca personajele
lui Krîlov depuneau atâta stradanie doar cu intentia
de a scufunda caruta!).
Deci directia fortei exercitate de stiuca formeaza un unghi
oarecare cu directia fortei exercitate de rac. Daca fortele
aplicate nu se afla pe aceeasi dreapta atunci rezultanta difera
de zero.
Procedând dupa regulile de compunere a vectorilor, construim
cu ambele forte un paralelogram, diagonala acestuia (CD) da
directia si marimea rezultantei. Este evident ca aceasta forta
rezultanta trebuie sa miste din loc caruta, cu atât mai
mult cu cât greutatea ei este compensata partial de forta
exercitata de lebada. Dar se naste aici o alta întrebare:
oare încotro se va deplasa caruta? Raspunsul depinde
de raportul fortelor si de marimea unghiului dintre directiile
lor.
O situatie nu foarte dificila si poate chiar usor de solutionat
pentru cei care au o practica la compunerea si descompunerea
fortelor este aceea când forta exercitata de lebada nu
echilibreaza greutatea carutei. Si în acest caz caruta
poate fi miscata daca frecarea nu este prea mare. Caruta poate
sa ramâna pe loc daca forta de frecare este mai mare
decât rezultanta celorlalte forte aplicate. Dar acest
lucru nu concorda cu afirmatia ca povara nu li se parea prea
grea.
În orice caz, marele fabulist Krîlov nu putea sustine
cu convingere imobilitatea carutei care “nici azi nu
s-a urnit din loc”. Si deci aceasta regula de viata data
de Krîlov, care afirma: “Când prietenii la
treaba nu se înteleg, amin! Isprava li-i desarta si munca
lor un chin” (I. A. Krîlov, “Fabule”,
1961) si care pare atât de întemeiata si logica,
poate fi contrazisa sau rectificata prin ochiul stiintei care
a ajuns sa fie astazi contrafortul, stâlpul de sustinere
al acestui edificiu în care ne ducem existenta, numit
LUMEA MODERNA.
Dar toate acestea nu schimba, de altfel, esenta fabulei noastre. |
|
| |
|
|
|
