Aiud
Aiud, pagina aiudenilor
judeţul alba, românia
  bine ai venit
pagina aiudenilor de pretutindeni
  home Home   contact Contact  
menu
menu
 
fotolix.ro
 
:: FaceBook ::
esti Fan Aiud pe Facebook?
:: horoscop zilnic AiudOnline ::
Horoscop Zilnic AiudOnline
citeşte horoscopul pentru zodia ta
Horoscop oferit de ACVARIA
:: stiri aiudene ::
- Lansare de carte la Aiud;
- Comenteaza intrebarea saptamanii;
- Vot pentru Padurea Sloboda de langa Aiud;
- Piesa extraterestra de la Aiud;
- Primarul Josan, jos peste un an!;
- La Penitenciarul din Aiud cazarea, serviciile si ...;
:: imagini din aiud ::
galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline
vezi galeria foto
:: carte de oaspeti ::
scrie în cartea de oaspeti
citeste mesaje
:: cazare în aiud ::
posibilităţi de cazare în aiud
Pensiunea "Mobis AL"
(Molnar); steasteastea stele
Pensiunea "Melinda";
Hostel "Două Sălcii";
... şi în zona aiudului
Rimetea (Torockó);
:: părerea ta contează ::
motivează votul tău aici | arhivă
:: parteneri media ::
- Ziarul Unirea;
- Monitorul de Alba;
- Empresa.ro - Stiri Alba;
vezi toţi partenerii;
:: site-uri partenere ::
- Robeni rent-a-car Cluj;
- Stiri Auto;
- Atracţii turistice în Romania;
- Traduceri;
- Cazare Alba Iulia;
:: newsletter/group AiudOnline ::
:: BitDefender QuickScan ::
:: Prognoză meteo Aiud ::
vremea-meteo.com

Cultura aiudeana

 
Levy Nagy - Civilizatia britanica si lumea islamica
 


Termenul de Middle East ("Orient Mijlociu") a fost inventat in 1902 de un istoric american al marinei pe nume Alfred Thayer Mahan, si desemna spatiul dintre Arabia si India, cu centrul in Golful Persic. Termenul acesta, impreuna cu acela de Near East ("Orient Apropiat") a fost preluat de The Times din Londra si mai tarziu de guvernul britanic. Denumirile sunt de data recenta insa nu sunt moderne, fiind de fapt relicvele unei lumi imaginate avand Vestul european in centrul ei iar celelalte regiuni grupate in jurul lui. Zona astfel delimitata intra in aria culturala a re1igiei si traditiei islamice. In cele ce urmeaza vom vedea ce fel de legaturi au existat intre Occidentul britanicilor si Orientul musulman.

In ochii europenilor "civilizati", Islamul a intruchipat dintotdeauna, o lume a extravagantei sau a luxului precum si a fanatismului. Deformarea imaginara e destul de puternica intrucat Islamul inseamna cu totul altceva: i s 1 a m = "supunere" in fata lui Dumnezeu/Allah si are aceeasi radacina ca si s a l a m = "pace". O atitudine cu adevarat exceptionala a avut Napoleon Bonaparte, care la debarcarea sa in Egiptul anului 1798 s-a declarat musulman, afirmand "ii port respect lui Allah cel Milostiv si Indurator" iar Victor Hugo spunea despre e1 ca triburile nomade il vedeau ca pe un "Mohamed venit din Occident". Romantismul lui Napoleon, in perioada iluminista, contravine "iluminismului" etern occidental, adica unei rationalitati confuze si partinitoare exagerate, pe fondul careia europenii nu vedeau in Orient decat obiectul interesului lor material asuns.

Intre musulmani si nemusulmani au existat intotdeauna neintelegeri. Mai intai in secolele VII-VIII, cand arabii au fost manati spre Europa de dorinta lor de a readuce lumea pe drumul drept a1 credintei: "profetul Islamului a insuflat forte noi poporului sau, i-a dat din plin credinta si entuziasm. Considerandu-se crainici ai unor idei noi, arabii au fost patrunsi de acea ardoare si de acea credinta in misiunea lor care pune uneori stapanire pe popoare intregi si care schimba mersul evenimentelor istorice." [Jawarhalal Nehru, "Descoperirea Indiei", Editura de Stat pentru literatura politica, Bucuresi, 1956, p.244] Au urmat apoi cruciadele crestine, avand o cu totul alta motivatie...

Cateva date istorice... In 1922 are loc intelegerea dintre Grecia si Turcia, in baza careia populatiile ortodoxa de etnie greaca si cea islamica de etnie turca au facut schimb reciproc de domiciliu. In acelasi an 1922, Egiptul si-a proclamat independenta (recunoscuta doar in 1935!) insa pe teritoriul sau au stationat trupe britanice pana in 1954. Irakul si-a cucerit independenta in 1932 dar influenta britanica s-a intins pana in preajma revolutiei din 1958. Pentru credinciosul musulman toate acestea au contat mai putin: in ochii lui accesul la Dumnezeu nu este conditionat de apartenenta politica. Dar asteptarile sale au fost inselate de nou1 regim autohton, de data asta de orientare laica, alcatuita dintr-o elita cu o formatie europeana.

Pentru britanici, totul a inceput odata cu construirea Canalului de Suez, in 1869. Apoi, in 1882, au ocupat Egiptul. In 1898-99 are loc instituirea condominium-u1ui/"stapanirea in comun" de catre britanici si egipteni a Sudanului strabatut de Nil. In noiembrie 1917, ministrul francez Balfour da o declaratie prin care se urmareste formarea unui stat national evreu in Palestina, "fara ca sarbatorile civile si religioase ale ne-evreilor din Palestina sa fie perturbate". Cei care trebuiau sa asigure realizarea acestui deziderat, fiind o misiune a mandatului lor in regiune, erau englezii, adica cei care doar cu un an inainte ii ajutasera pe arabi sa se revolte impotriva Imperiului Otoman,...or acum se pronuntau a fi impotriva lor! Politica Marii Britanii era duplicitara si dominata de un singur principiu "divide et impera!". In opozitie cu ea, colonelul T .E. Lawrence i-a sprijinit pe arabi pana la capat, atitudine ce s-a dovedit a fi unica si exceptionala in acele vremuri grele pentru natiunea araba inca neexperimentata. In continuare, in 1920, Liga Natiunilor a acordat Frantei mandatul asupra Libanului si Siriei; dupa 21 de luni, regele Feisal a fost expulzat din Siria pentru nerespectarea mandatului dar a devenit rege in Irak. Churchill a mai avut doar atat bun simt, cat sa-si ceara scuze personal in fata arabilor pentru inconsecventa si irationalitatea politicii sale in Orientul Mijlociu.

"Intr-un anume sens, mai intai politica britanica si apoi cea americana in Orientul Mijlociu, in ultimii ani, a reprezentat o serie de incercari neconvingatoare [?] de a gasi sau a crea o putere locala a carei integritate si independenta sa le-o poata garanta, iar conducatorii ei sa le serveasca in schimb interesele." Cred ca incercarile ("attempts") de care vorbeste orientalistul Bernard Lewis, mai sus citat, au fost puse in practica si duse pana la capat. Debutul lor evident: crearea statului Israel in 1948. Sfarsitul lor teoretic si doar aparent revolutia iraniana din 1979. Efectul: razboaiele arabo-evreiesti din anii 1948, 1956, 1962, 1973 si...conflictele din zilele noastre. Aceasta a fost cruciada secolului al XX-lea, inca o cruciada motivata de data asta nu din punct de vedere religios, ci politic si, mai ales economic, si incurajata de "tendintele (ex)pan-sioniste. Tragedia evreilor europeni din timpul celui de-al doilea razboi mondial a cauzat drama postbelica a actiunilor politice sioniste.

Incepand cu anul 1948, evreii le asigura occidentalilor o prezenta continua in Asia. Statul lor are o structura moderna tipic "vestica": astazi, Israelu1 este socotit ca parte integranta a Occidentului! In 1967, evreii ocupa Ierusalimul si unesc cele doua orase ale sale. Arabii sunt izgoniti in Ierusalimul de Est. Incep implantatiile de evrei in zonele arabe. Israelul devine - spre rusinea sa! - o oaza fragila a Occidentului, mai exact o tabara militara gata oricand sa ia foc, de unde asa-zisii "crestini" pot pleca plini de orgoliu spre cuceririle firave ale dorintei lor prostesti de a pune stapanire pe lumea fantastica a povestilor arabe. Tinta lor: un univers misterios si inaccesibil... Ca nici acum nu il inteleg dar il stapanesc, asta e o alta problemacare nu intereseaza, din pacate, pe nimeni.

Unii ar putea spune ca prezenta noastra in Orientul Mijlociu contribuie din plin la "calmarea spiritelor", ca in fe1ul acesta este echilibrata balanta, or se uita ca de fiecare data tot occidentalii sunt cei care provoaca dezechilibrul. Se crede ca izbucnirea unui conflict mare in Orientul Mijlociu ar putea provoca un al treilea razboi mondial. Da, este adevarat, dar de ce?! Pentru ca sunt in joc niste interese... Livrarea armelor, de catra o singura si aceeasi sursa, ambilor combatanti in teritoriile arabe este controlata dar ar putea fi scapata de sub control, punand in pericol insasi puterea care finanteaza conflictele existente acolo. In luna ianuarie a anului 1998, Orientul a acuzat public Occidentul de "duplicitate si ipocrizie in ceea ce priveste problema terorismului algerian". In primul secol al Islamului, ciocnirile armate dintre dinastiile omeiada si abbasida nu interesau pe nimeni in Europa, intrucat nu aveau ecou decat in Asia si Africa de Nord, nefiind ordonate de pe continentul american. Astazi, insa, un atentat criminal apare descris cu lux de amanunte la New York deoarece e legat de vreun politician sau vreun bancher, miliardari, care l-au finantat de la mii de kilometri departare. Pamantul acesta va disparea cu siguranta dintr-o greseala diplomatica sau din prostia vreunui politician iresponsabil. Ce pacat ca ne priveste si pe noi...

Se mai crede astazi ca puterile occidentale au exportat democratia in Orientul Mijlociu si ca arabii, precum si ceilalti musulmani, sunt incapabili de a avea guverne democratice. Asta e ca si cum am spune ca tibetanii au avut nevoie de comunismul chinezilor pentru a-si perfecta spiritul comunitar!! De fapt uitam ca "unele elemente structurale ale civilizatiei islamice traditionale, cum ar fi toleranta, mobilitatea sociala si respectul legii, sunt in mod clar favorabile organizarii democratice. Islamul clasic a avut un succes mai mare dacat Crestinatatea in a combina toleranta religioasa cu credinta profunda, extinzand-o nu doar asupra necredinciosilor, ci si in cazul ereticilor. Coexistenta diferitelor scoli juridice este un alt exemplu al tolerantei si al compromisului islamice. Din punct de vedere social, Islamul a fost dintotdeauna democratic sau mai degraba egalitarist, opunandu-se atat sistemului de caste indian cat si sistemului de privilegii aristocratic european."

Experienta democratiei in Orientul Mijlociu a fost de scurta durata pentru ca nu a fost experienta musulmanilor. Democratia era ceva pozitiv, insa impus din afara. Era un sistem politic preluat de-a gata de la o alta civilizatie, impus de catre conducatori occidentali sau occidentalizati, dar care nu poate raspunde adecvat conditiilor si asteptarilor societatii islamice din Orientu1 Mijlociu. Democratia a fost instalata printr-o hotarare autocratica "Parlamentul de la Westminster este rezultatul a cateva secole de istorie si isi are radacina in w i t e n a g e m o t-ul anglo-saxon, fiind instituit de catre englezi pe baza experientei engleze intersectata cu nevoile lor; parlamentul de la Cairo a fost importat intr-o cutie si pus in functiune fara a i se consulta instructiunile, caci el nu raspunde nevoilor sau dorintelor poporu1ui egiptean...".

Aici se inscrie cazul Pakistanului, un stat artificial creat de occidentali, unde regimul democratic impus formal nu a fost respectat de catre mase. Aceasta este doar una dintre greselile majore ale Occidentului in Orient. O alta este constituirea statului Israel, despre care am vorbit, ce a pornit un razboi - cel dintre arabi si evrei - cu antecedente biblice si care, probabil, nu se va termina niciodata.

Cea mai dureroasa mostenire lasata de europeni in Orientu1 Mijlociu este fanatismul, opus tolerantei traditionale a Islamului clasic. Din pacate, aceasta caracteristica nenaturala a musulmanilor e dificil de stapanit...deoarece acopera intreg subconstientul si izvoraste de acolo la orice provocare minora exterioara. Forma aceasta extrema de manifestare si-a gasit idealul in exacerbarea nationalismelor din secolele XIX-XX - un alt element, nationalismul (tipic European!) ce a fost preluat de arabi...si nu numai. Inainte de aparitia statelor - si, deci a natiunilor - arabii au utilizat ca si criteriu de selectie a indivizilor si a grupurilor umane, specificul confesiunii, ramas valabil pana aproape de zilele noastre. Chiar si atunci cand nationalistii egipteni au manifestat impotriva britanicilor, pe 4 si 5 ianuarie 1952, in zona canalului de Suez, motivati fiind politic, furia lor s-a dezlantuit impotriva coptilor (populatie de origine egipteana dar crestina), deoarece ei distingeau in mod reflexive doua grupari, una musulmana iar cealalta nemusulmana.

Dincolo de orice nationalism izolat, pe musulmani i-a legat - daca tot e sa gasim un element de legatura mai mult sau mai putin rational - o ideologie: pan-islamismul. Orientarea aceasta se pare ca a luat fiinta printre Junii otomani, intre 1860 si 1870, si a fost probabil in mare parte inspirata din exemplul nationalismului si al unificarii germane si italiene; transpusa in termeni islamici, ea ar insemna "solidaritatea si unitatea tuturor musulmanilor, si nu doar a turcilor ori a unei alte "natiuni" entice sau lingvistice, concept care nu avea nici un inteles la acea vreme printre musulmani."

Criza pe care (inca!) o traverseaza tarile Islamului se datoreaza unei intarzieri cauzate de dominatia imperiilor europene, exercitata in secolele de curand trecute. Viteza cu care se propaga descoperirile stiintifice in Occident este prea mare pentru musulmani (care intra in moschee de cinci ori pe zi) pentru a putea tine pasul: o camila lenesa nu va reusi sa strabata desertul niciodata, daca el continua sa se intinda in fiecare an.

Dominatia aceasta a continuat si dupa caderea controlului politic. Chiar si dupa liberalizare, civilizatia araba era subordonata "Vestului": "Cea mai importanta resursa a sa era petrolul dar el fusese decoperit si era extras de occidentali si folosea inventiile acestora. Mandria cea mai de pret a arabilor era o noua armata proprie dar ea utiliza armamentul si uniformele Vestului. Ideile si ideologia Islamului, printre care revolta impotriva Occidentului, derivau la origine din gandirea europeana."

Singurul element care nu a putut fi stapanit, cu toate ca a avut de suportat influente serioase din partea Europei chiar daca nu intotdeauna benefice, il reprezinta cultura. O cultura care s-a dovedit a fi religioasa si al carei instrument - de asemenea, incoruptibil - limba araba, era legat de desert (nu degeaba se spune ca Islamul este religia desertului!). Pentru filologul francez Louis Massignon, cunoscator al tuturor limbilor importante vii sau moarte, limba araba era cea mai potrivita pentru rugaciune, in timp ce "limbile noastre europene nu au nici o legatura cu Cuvantul care deschide calea catre Sacru ()Prin limba araba am ajuns la Hristos."

Din pacate, cultura araba si cea islamica mult prea rar au interesat si nu prea au fost intelese, probabil pentru ca "limba araba este o limba a interioritatii" iar noi, occidentalii, nu am stiut sa privim decat in afara

Note:
1. Bernard Lewis - The Shaping of the Modern Middle East, Oxford, 1994, p. 32
2. Idem, p. 59
3. Idem, p. 60
4. Idem, p. 154
5. Idem, p. 158

Bibliografie:
Atlas of the Islamic World since 1500, Andromeda, Oxford, 1989
Jawarhalal Nehru - Descoperirea Indiei, Bucuresti, 1956
Bernard Lewis - The Shaping of the Modern Middle East, Oxford, 1994
Henri de La Bastide - Patru calatorii in inima civilizatiilor, Meridiane, Bucuresti, 1994

(Text scris in luna ianuarie a anului 1998, pentru seminarul cursului de "Cultura si Civilizatie Britanica" sustinut de prof. univ. Corneliu Nicolescu)

1. Bernard Lewis - The Shaping of the Modern Middle East, Oxford, 1994, p. 32
2. Idem, p. 59
3. Idem, p. 60
4. Idem, p. 154
5. Idem, p. 158

top
right  
  img   img  
Powered by Robilix WEB  
Valid XHTML 1.0 Transitional This document validates as CSS!
Copyright AiudOnline.ro © 5.0
:: 2002 - 2015 ::
FotoLIX  |  Fundatia "Inter-Art"  |  Centrul Cultural "L. Rebreanu" Aiud  |  Loteria vizelor  |  Rent a car  |  Bijuterii Handmade  |  stock flash components  |
Like Us on Facebook