Aiud
Aiud, pagina aiudenilor
judeţul alba, românia
  bine ai venit
pagina aiudenilor de pretutindeni
  home Home   contact Contact  
menu
menu
 
fotolix.ro
 
:: FaceBook ::
esti Fan Aiud pe Facebook?
:: horoscop zilnic AiudOnline ::
Horoscop Zilnic AiudOnline
citeşte horoscopul pentru zodia ta
Horoscop oferit de ACVARIA
:: stiri aiudene ::
- Lansare de carte la Aiud;
- Comenteaza intrebarea saptamanii;
- Vot pentru Padurea Sloboda de langa Aiud;
- Piesa extraterestra de la Aiud;
- Primarul Josan, jos peste un an!;
- La Penitenciarul din Aiud cazarea, serviciile si ...;
:: imagini din aiud ::
galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline
vezi galeria foto
:: carte de oaspeti ::
scrie în cartea de oaspeti
citeste mesaje
:: cazare în aiud ::
posibilităţi de cazare în aiud
Pensiunea "Mobis AL"
(Molnar); steasteastea stele
Pensiunea "Melinda";
Hostel "Două Sălcii";
... şi în zona aiudului
Rimetea (Torockó);
:: părerea ta contează ::
motivează votul tău aici | arhivă
:: parteneri media ::
- Ziarul Unirea;
- Monitorul de Alba;
- Empresa.ro - Stiri Alba;
vezi toţi partenerii;
:: site-uri partenere ::
- Robeni rent-a-car Cluj;
- Stiri Auto;
- Atracţii turistice în Romania;
- Traduceri;
- Cazare Alba Iulia;
:: newsletter/group AiudOnline ::
:: BitDefender QuickScan ::
:: Prognoză meteo Aiud ::
vremea-meteo.com

Cultura aiudeana

 
Levy Nagy - Gandul si Nimicul
 


GANDUL SI NIMICUL


GANDUL

Lumea e infinita ca posibilitate. Ea ne ofera tot timpul altceva...
Atunci cand mor, elefantii se retrag in cimitirele naturii, pentru a si incepe somnul simbiotic datator de viata noua; numai noi, oamenii, construim morminte. Dar moartea nu e locurile de veci; ea nu exista si ei stiu mai bine asta decat noi. Glorificarea pe care o aducem vietii e pusa in umbra de stingerea sa vremelnica. De ce ne am lauda, daca oricum gesturile si cuvintele sunt trecatoare? Ramane dupa noi doar un fel de prezenta energetica, nu si urmele fizice ale trecerii pe pamant. Dar asta numai atunci cand e impregnata cu o ciudata detasare.
O speranta autentica duce la un fel de credinta profunda, dand nastere sentimentului ca ai un rost pe lume si ca totul are un sens, ca trebuie sa mergi mai departe odata cu timpul care se scurge dinspre zi inspre noapte. Fiecare om e in felul sau un soare ce rasare si apune periodic si viata e ciclica (vezi bioritmul!). Cadem si ne ridicam: e aici un fel de repetitie in care poate fi perceput un ritm universal, un flux si un reflux continuu. Poate ca avem nevoie, din cand in cand, de cadere, pentru a urca, apoi, cu si mai multa ambitie. Dar in mod cert, trebuie sa privim partea frumoasa a lucrurilor. Pentru ca acolo unde exista uratenie, exista si frumusete; unde e rau, e si bine. Oamenii sunt frumosi, atunci cand stii sa i faci sa se simta frumosi. Restul nu conteaza. Si noi alegem ce ni se potriveste din toate astea.
In viata, intalnirea cu eternitatea nu poate dura decat o clipa. Ea poate avea loc in timpul somnului, in timp ce te deplasezi la serviciu sau in timp ce te rogi. Dar are acea forta care, in momentul contactului, te paralizeaza. Conditia umana nu poate suporta aceasta intalnire. Si, totusi, cuvantul "sfintenie" presupune adaptarea la nemurire.
Dar o viata este absurda atunci cand este traita doar pentru sine. Pentru ca existenta sa treaca dincolo de placere si de durere, viata pe care o ai trebuie sa depaseasca limitele impermanentei si sa mearga de cele mai multe ori solitar ascendent, pe un munte de iubire. Solitar, pentru ca suntem singuri, chiar daca in tot acest timp convietuim cu semenii nostri.
Dragostea este locul in care avem sansa de a intalni eternitatea. De aceea avem impresia ca este vesnica si este vesnica, dar nu atunci cand este exprimata in viata. Dragostea manifestata nu poate dura decat o clipa, intrucat pana si absolutul e condamnat sa moara intr o lume a imperfectiunii. Vreau o alta lume! Dar lumea nu e facuta pentru a te simti bine. Lumea e iluzie: e ceea ce vrei tu sa vezi. Si noi suntem trecatori, la fel ca lumea.

In momentul in care iubirea este dezvaluita, se pierde pentru totdeauna; ea piere odata cu dorinta. Si, atunci, ne dam seama ca singurul lucru durabil este gandul incarcat de iubire, fiindca el niciodata nu imbatraneste. E o farama de noblete sau un vis care a apucat sa si ia zborul in momentul contactului cu lumea. Caci visarea e cea mai buna metoda de a te sustrage unei realitati care e lipsita de realitate.
Ceea ce ramane in urma noastra sunt anumite ganduri, atunci cand sunt "alese". Nu noi suntem importanti, ci ele deoarece prin intermediul lor existenta noastra poate sa si gaseasca rostul. Gandul e...cea mai mare forta din univers, singura care nu poate fi impiedicata sa calatoreasca prin imensitatea existentelor noastre. De aceea ma voi gandi la fiinte, iar ele vor fi cu mine. Distantele se vor anula, ceasurile vor incremeni. Nimic nu va mai conta, pentru ca nimic nu va mai exista. Si, atunci, vom fi cu adevarat liberi.
Pana acolo, insa, fiti voi insiva! O proba in viata aduce cu sine si rezolvarea ei, asa ca deschideti ochii si aflati ce aveti de facut atunci cand vi se va cere o decizie. Mai tarziu veti afla ca totul e o joaca si ca, de fapt, nu castiga nimeni. Dar nici nu pierde. E vorba doar de a stii care e "calea" si de a merge, pe ea, pana la capat. Acolo veti rade precum fac maestrii chinezi, care sed ore intregi pe malul fluviului, contempland miscarea pestilor. Si rasul acesta va va elibera. De tot. Caci ultimul vostru gand va fi acela ca ati facut ceea ce trebuia facut si ca, astfel, v ati implinit menirea.



NIMICUL

Nimic nu exista. Nici macar gandul acesta.
Moartea e o trecere a fiintei. Spre ce? Spre ce va fi sa fie. Aievea. O trecatoare catre o alta lume...trecatoare catre o alta...si alta. Nu putem intelege neintelesul. Dar tocmai asta e sensul vietii: misterul. Lucrurile stiute sunt moarte; in schimb, cele nestiute au forta vie a implinirii unui rost care nu ar mai fi rost daca ar putea fi rost it. De aceea, cautarea este drumul, rabdarea este ghidul, citirea semnelor este cheia. Dar drumul nu exista iar cautarea nu duce nicaieri.
Un taram al libertatii ar presupune inexistenta formelor si abolirea distantelor si a directiilor, asa cum pe o mare calma si cerul e senin. Numai cei ce se supun placerii si durerii nu sunt liberi. Asta fiindca ratiunea (umana) nu poate accepta linistea (gandurilor). Ea cauta neincetat ceva ce nu exista si care, pentru a putea fi gasit, nu trebuie cautat. De seninatate ducem lipsa! Probabil din cauza ca nu ne am depasit frica aceasta furtuna cu nori grei, ce impovareaza esenta vietii care este oceanul de intelepciune ce sta inaintea noastra si pe care nu vrem sa l atingem.
Orice mare care devine agitata e o potentiala arma mortala indreptata impotriva navigatorului. Suntem calatori si trecem prin lumile acestea, trecute sau viitoare, poticnindu ne. Cand, de fapt, ar trebui sa stim ca sta in puterea fiecaruia sa isi calmeze...universul. Va trebui sa credem ca Eu si El suntem Una.

Seninatatea mea e moartea simturilor simturi prin intermediul carora durerea si placerea ma incatuseaza. E acea lumina din intuneric corespunzatoare intunericului din lumina. E...o poarta. Si, atunci, omul carnal moare, caci ii mor simturile si ratiunea. In felul acesta, obstacolele cad, constiinta reusind sa treaca dincolo. Spre ce? Spre ce va fi sa fie. In final, ea se va intoarce asupra ei insasi, gasind in sine pacea. Caci tot trecand de porti, ea afla destinsa ca nu exista trecere, ca de fapt e vorba de nemiscare.
Miscare, nemiscare. Cuvinte... Si in spatele cuvintelor...necuvintele si golul pe care incearca cu disperare sa il umple. Cand iti dai seama de asta, intrezaresti tinta. Iat o! VIDUL. Spatiul nespatiu ce trebuie in mod paradoxal atins, caci odata cu el simti si infinitatea universurilor posibile. Si el e aici, in locul in care iti cunosti calitati pe care nu mai e nevoie sa le manifesti. Pentru ca totul e manifestat intr o suprema nemanifestare. E momentul in care te vezi nascandu te dar inca nenascut.
Aici toate paradoxurile se implinesc. Vei gandi ceea ce mintea nu poate concepe. Vei simti ceea ce simturile nu pot detecta. Vei iubi ceea ce nu poate fi iubit. Iar lacrimile tale se vor contopi in imensitatea oceanului care ti sta la picioare. Pentru ca, de fapt, nu ai plans. Si vei stii ca nimic din toate astea nu a existat vreodata. Doar intindera aceasta de ape. Atat de linistite incat ai putea trece pe langa ele mai multe vieti la rand fara sa stii de existenta lor. Pentru ca ele nu au fost si nu vor fi niciodata. Pentru ca nimic nu exista. Nici macar gandul acesta.

(Text redactat pe data de 24.07.2001, pe baza unor idei rasfirate in "timpul cel fara de nceput si fara de sfarsit")

top
right  
  img   img  
Powered by Robilix WEB  
Valid XHTML 1.0 Transitional This document validates as CSS!
Copyright AiudOnline.ro © 5.0
:: 2002 - 2015 ::
FotoLIX  |  Fundatia "Inter-Art"  |  Centrul Cultural "L. Rebreanu" Aiud  |  Loteria vizelor  |  Rent a car  |  Bijuterii Handmade  |  stock flash components  |
Like Us on Facebook