Aiud
Aiud, pagina aiudenilor
judeţul alba, românia
  bine ai venit
pagina aiudenilor de pretutindeni
  home Home   contact Contact  
menu
menu
 
fotolix.ro
 
:: FaceBook ::
esti Fan Aiud pe Facebook?
:: horoscop zilnic AiudOnline ::
Horoscop Zilnic AiudOnline
citeşte horoscopul pentru zodia ta
Horoscop oferit de ACVARIA
:: stiri aiudene ::
- Lansare de carte la Aiud;
- Comenteaza intrebarea saptamanii;
- Vot pentru Padurea Sloboda de langa Aiud;
- Piesa extraterestra de la Aiud;
- Primarul Josan, jos peste un an!;
- La Penitenciarul din Aiud cazarea, serviciile si ...;
:: imagini din aiud ::
galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline
vezi galeria foto
:: carte de oaspeti ::
scrie în cartea de oaspeti
citeste mesaje
:: cazare în aiud ::
posibilităţi de cazare în aiud
Pensiunea "Mobis AL"
(Molnar); steasteastea stele
Pensiunea "Melinda";
Hostel "Două Sălcii";
... şi în zona aiudului
Rimetea (Torockó);
:: părerea ta contează ::
motivează votul tău aici | arhivă
:: parteneri media ::
- Ziarul Unirea;
- Monitorul de Alba;
- Empresa.ro - Stiri Alba;
vezi toţi partenerii;
:: site-uri partenere ::
- Robeni rent-a-car Cluj;
- Stiri Auto;
- Atracţii turistice în Romania;
- Traduceri;
- Cazare Alba Iulia;
:: newsletter/group AiudOnline ::
:: BitDefender QuickScan ::
:: Prognoză meteo Aiud ::
vremea-meteo.com

Cultura aiudeana

 
Loghin Victor Gavrila - Kshanti - Cantonul
 


" ... forma cea mai deschis? si mai complex? de labirint, dar si cea mai rafinat? si periculoas? e desertul, n care nu sunt sc?ri de urcat, nici coridoare obositoare de parcurs, nici pereti, n care o directie trimite spre alta, n care adev?rata libertate a celui ce-l str?bate e moartea. " ( Borges - Aleph )


Iesi din buc?t?rie stergndu-si minile pe sort si se asez? pe una din treptele sc?rii de lemn a Cantonului, roas? de vremuri, vnt si pasi, lustruit? de sezutul ei dup? attia si attia ani de cnd se aseza acolo, pe sear?, privind asfintitul la geana orizontului, unde drumul se nfigea n cer ca o sulit?. Era o sear? obisnuit? pentru t?rmul acesta f?r? anotimpuri, la fel cu sutele ori poate miile de seri petrecute de ea n acest Canton de la marginea lumii, n asteptarea a ceva ce p?rea uitat de mult.
Cnd venise aici cu p?rintii, de-abia dac? avea vrsta primului an de scoal? si amintirile ei despre Cantonul vremurilor de demult erau palide si incoerente, ca pozele vechi ale albumului pe care-l r?sfoia din cnd n cnd, n care de-abia se mai recunostea figurile celor pozati, doar faptul c? ea stia cine e acela sau aceea dnd o identitate fotografiei.
F?cuse scoala primar?, gimnaziul si colegiul n primul oras de lng? Canton, ce se afla la o zi de mers cu micuta camionet? cu care era dotat acest ultim punct al lumii civilizate care, cu toate c? fusese schimbat? de mai multe ori cu alta nou?, ar?ta la fel de jerpelit?, de parc? locul marca obiectele ca o personalizare a disolutiei.
Revenirea la Canton a fost si vesel? si trist?, pentru c? revederea cu p?rintii a fost umbrit? n curnd de moartea tat?lui, n timpul Marii Epidemii, ele sc?pnd miraculos de boala ce secerase mii de vieti. nainte de epidemie, drumul era circulat zi si noapte, atelajele trase de catri alternnd cu mici camionete sau uriasele camioane ce trau dup? ele remorci ticsite cu marf?. Ajungeau cu totii la bariera de lemn simbolic?, clacsonau sau strigau, iesea cineva din Canton, ntreba formal : "Cu ce treab? pe la noi ? ", venea un r?spuns monoton, ntotdeauna acelasi "Cu afaceri ! " pl?teau taxa, se ridica bariera si treceau, pierzndu-se n zare, c?tre orasul ndep?rtat.
?i asa, zi si noapte.
P?rea monoton, dar varietatea oamenilor, a atelajelor, a camioanelor, culoarea, hainele lor, mirosul gazelor, totul era divers, stimula ochiul si imaginatia, de fiecare dat? cnd avea timp ea ncercnd s? compun? o biografie posibil? a celui ce trecea bariera.
Dup? Marea Epidemie, traficul s-a r?rit ncet-ncet, astfel c? la un moment dat, s? fi trecut un an, poate doi, rar mai trecea pe acolo cineva, totul sfrsindu-se ntr-o bun? zi ( sau poate proast?) n care trecu ultimul camion, ce nu mai era parc? asa urias, asa nichelat si vopsit str?lucitor, soferul era parc? s?r?c?cios mbr?cat, murdar, remorca p?rea mai mic? si n orice caz murdar? sau, poate, totul i se p?rea azi asa, tocmai pentru c? fusese ultimul trecut pe acolo, e greu de stiut.
?i astfel ncepu ceea ce urm? a se numi Marea Monotonie.
Nu c? nu ar fi avut treab? la Canton, nu, erau multe de f?cut, de ngrijit g?inile, care cereau zilnic de mncare, imperios, nc? de la prima gean? a luminii, era de plivit buruienile din straturile de legume, era lupta cu tot felul de gndaci si fluturi ce vroiau, parc? nadins, s?-i distrug? mica gr?dinit? smuls? cu trud? desertului nconjur?tor, era de ntretinut moara de vnt de la care avea curentul electric cu care mergea pompa ce-i scotea apa din put sau i alimenta singurul bec ce si-l putea permite la Canton, erau multe de f?cut, multe, ungerea balamalelor barierei, care de neridicare s-ar fi blocat si cine stie ce s-ar fi spus dac? ar fi trecut cineva pe acolo, sau sp?latul, c?lcatul, dereticatul prin cas?, pe afar?, multe, destule ... Doar pe sear?, spre asfintit, g?sea r?gazul s? adaste pe treapta ei preferat? de la scara de lemn si s? priveasc? undeva departe, spre orizont, n speranta c? va z?ri vreo urm? de praf ridicat? de un eventual camion sau atelaj ce ar fi trecut pe acolo.
Dar de fiecare dat? rezultatul era acelasi.
Nimic, nimic.
La nceput i - a fost mai greu. Apoi s-a obisnuit.
Mama muri ntr-un astfel de asfintit, al?turi de ea, pe treapta de al?turi.
A oftat si a alunecat lent spre ea.
A ngropat-o al?turi de sotul ei, n cimitirul devenit acum al familiei.
O vreme i-a fost mai greu. Apoi s-a deprins cu singur?tatea. Avea un program riguros stabilit si apoi avea un rol clar : p?zea bariera ce separa cele dou? lumi, era st?pna Cantonului si rolul ei era s? astepte eventualele masini.
Timpul trecea si nu se ntmpla nimic special.
Asteptarea ei nu era satisf?cut? nici m?car de un am?rt de atelaj tras de vreun catr b?trn si bolnav, c?ruia s?-i dea, din mil?, o g?leat? din pretioasa ei ap?.
Nu, nici m?car asa ceva nu se ntmpla.
Dup? o vreme, s? fi fost trei, poate cinci ani dup? ce mama ei o p?r?sise, se aciu? la Canton un individ, nici tn?r, nici b?trn, f?r? c?p?ti.
Ea-l toler? indiferent?.
El i repar? gardul, i ngriji moara de vnt, care functiona acum mai bine si putea primi chiar dou? becuri dac? vntul era mai bun, punea closti, p?zea puii de hultani, mai b?tea un cui, ngrijea masina si se ducea cu ea la oras, poate de dou?, poate de trei ori pe an, aducndu-i vesti, instructiuni de la mai marii Cantonului, bomboane, materiale de rochii, de asternut.
Cu el, viata ei se schimbase ntructva.
Dup? un timp, n?scu o fetit?, mosit? de el, f?r? probleme deosebite.
Copila crestea jucndu-se n pulberea drumului pustiu, al c?rui asfalt cr?pase, dezv?luind roca rosietic? ce se transforma n praf, luat de vntul ce sufla permanent. Singurele ei juc?rii erau niste p?pusi din zdrente si fotografiile decolorate ale unor reviste mondene, vechi de cnd lumea.
Venind vremea scolii, b?rbatul lu? ntr-o zi fetita de mn?, o urc? n camionet? si plec? cu ea la oras, de unde nu se mai ntoarse niciodat?.
La nceput, ea s-a agitat foarte tare, dar nu avea ce face, nu putea p?r?si Cantonul, nu numai pentru c? nu avea cu ce, camioneta fiindu-i luat?, ci si pentru faptul c? s-ar fi putut tocmai atunci s? treac? vreun camion sau poate vreun atelaj si nu ar fi fost la post.
Cu timpul, se linisti, mai degrab? se obisnui cu gndul, spunndu-si c? poate e mai bine asa, cel putin pentru copil.
si relu? vechea viat?, vechile obiceiuri, doar din cnd n cnd, cnd i c?deau n mn? p?pusile din crp? sau revistele vechi, mzg?lite cu creionul, avea o tres?rire, pe care si-o reprima rapid, spunndu-si n barb? : "Mai bine asa, ce-ar fi f?cut micuta aici, s-ar fi irosit, si apoi trebuia s? nvete carte, nu ? "
ncet - ncet, ncepu s?-si uite propria figur?, asta nu pentru faptul c? s-ar fi abandonat, nu, ci pentru simplul motiv c? singurei oglinzi pe care o avea i se cojise luciul att de tare, nct nu mai putea fi folosit?. Astfel nici nu b?g? de seam? c? albise, c? se ridase. Din cnd n cnd, si desf?cea p?rul s?-l pieptene, dar se f?cea c? nu remarc? firele albe, cu timpul nemaiobservndu-le din pricina vederii ce ncepuse s? o lase.
Se aseza n fiecare sear? pe treapta ei, privind n zare, departe, acolo unde drumul se nfigea ca o sulit? n geana orizontului, rosietic acum, la ora asfintitului, spernd s? z?reasc? o umbr? de praf, ce ar fi anuntat venirea cuiva.


ntr-o dimineat?, cine mai stie dup? cti ani, se trezi din pricina unor zgomote pe care le uitase. Motoarele ctorva masini duduiau n apropierea Cantonului si ctiva b?rbati importanti, mbr?cati de oras, cu costume bune si pantofi ai c?ror lustru se estompase deja din pricina prafului din jur, se nvrteau asteptnd-o s? ias? din cl?dire.
Unul dintre ei, ce p?rea seful, i se adres? politicos, dup? ce ea-l pofti n odaie si-i oferi un pahar cu ap? rece din put si-i spuse c? drumul se va redeschide. Ea simti un fior de bucurie, asem?n?tor cu acela pe care-l simtise ct si luase pentru prima data fetita n brate, asa ud? si zoioas? cum fusese scoas? din pntecele ei. "Deci se redeschide, n-am asteptat degeaba, ce bine !" Apoi se nnegur? cnd afl? c? se va construi un nou Canton, din piatr? si zid, cu telefon, cu statie radio, cu lumin? electric? destul?, se va face un motel, o statie de benzin? si nu mai auzi cte altele, dndu-si imediat seama c? locul ei nu mai era acolo. Nesesiznd momentul, b?rbatul acela, care p?rea sef, i multumea pentru anii ct a slujit Cantonul, oferindu-i o c?sut? n oras, cu gr?din?, cu televizor, cu curent electric si ap? la robinet, frigider, vecini ...
Ea d?dea din cap, bulversat?, neacceptnd situatia creat?.
Dup? o vreme, n timp ce seful plecase pe afar?, vorbind cu ceilalti ce se apucaser? de m?sur?tori si de desenat, ea iesi n pridvorul Cantonului, cobor scara, asezndu-se pe treapta ei, fapt ce i se p?rea nefiresc la acea or? a diminetii, cnd ar fi trebuit s? hr?neasc? g?inile ce criau de foame, s? ude legumele, s? ung? mecanismul morii de vnt, s? ... dar cte treburi erau de f?cut !
?eful se apropie de ea, asezndu-se familiar pe treapta de jos si-si puse mna sa, fin?, alb si manichiurat? peste minile ei asprite de munc?, de vnt si de praful acela rosietic ce-i intrase parc? si n suflet, dar de care nu se putea desp?rti si o ntreb? cu voce blnd? : "Dar ce vrei de fapt ? Spune-mi si am puterea s? te ajut cu orice vrei, evident dac? este o cerere rezonabil?. Vrei s? stai n alt oras, vrei alt model de cas?, poate la bloc, poate un apartament, crezi c? nu te poti descurca, poate vrei ntr-o Cas? de pensionari, c? bani ai destui, numai din leafa pe care n-ai ridicat-o atti ani poti tr?i linistit?, poate c?dem la nvoial? !"
Ea privea prin el, absent?, si, cu toate c?-l auzea, de fapt nu dorea s?-l aud?.
Nu-i venea s? cread? c? va trebui s? plece de aici.
ntr-un trziu l ntreb? : "Toate drumurile din tara asta care au Cantoane sunt circulate ?"
El o privi curios si r?spunse placid : "Cred c? nu "
"Atunci caut?-mi un drum necirculat cu un Canton ca ?sta, si plec ! "
El o privi ciudat, nu o ntelese, de fapt nu ntelegea faptul c? doar dup? ce ai pierdut totul esti liber s? faci orice, cobor de pe scar?, d?du cteva telefoane si, n dou? ceasuri pe soseaua desfundat? ateriz? un mic avion, din care cobor un pilot chipes.
O ajutar? s?-si strng? putinul bagaj, revistele vechi decolorate, cu mzg?liturile f?cute de copila sa, cele dou?-trei p?pusi din crp?, albumul cu poze vechi, decolorate, Biblia, aproape ilizibil? de veche ce era, i nc?rcar? n l?zi de plas? p?s?rile, o urcar? n avion si plec?.
Ateriz? dup? un ceas de zbor, care nu i se p?ru nicicum, pe o sosea asem?n?toare cu a sa, tot desfundat? si cr?pat? de vreme. De cum se d?du jos, fu frapat? de cl?direa Cantonului identic? cu cea din care tocmai plecase. Se apuc? harnic de dereticat, de scuturat, de aranjat, b?g? p?s?rile n cotete, porni moara de vnt ce se urni cu greutate dar si f?cea treaba, avea multe de f?cut.
Singura deosebire era c? aici p?mntul era g?lbui, lng? straturile de zarzavaturi nengrijite era un salcm, soarele apunea n alt? parte si bariera, pe care o destepenise cu mare greutate, era vopsit? alb cu negru si nu rosu cu alb ca dincolo.
Dup? cteva zile, totul reintr? n normal, seara iesea din buc?t?rie, se stergea cu minile pe sort asezndu-se pe treapta ei preferat?, nelustruit? nc? de sezut, si privea n susul drumului, acolo unde el se nfigea n geana orizontului, spernd s? z?reasc? un nor de praf ce ar fi anuntat sosirea vreunui atelaj sau a unui camion, din cele mari nichelate si vopsite str?lucitor, ce ar fi trecut pe acolo si ar fi pl?tit taxa, trecnd pe sub bariera ridicat? n cinstea lor. Iar zilele se scurgeau imperturbabile. Una dup? alta.

top
right  
  img   img  
Powered by Robilix WEB  
Valid XHTML 1.0 Transitional This document validates as CSS!
Copyright AiudOnline.ro © 5.0
:: 2002 - 2015 ::
FotoLIX  |  Fundatia "Inter-Art"  |  Centrul Cultural "L. Rebreanu" Aiud  |  Loteria vizelor  |  Rent a car  |  Bijuterii Handmade  |  stock flash components  |
Like Us on Facebook