Aiud
Aiud, pagina aiudenilor
judeţul alba, românia
  bine ai venit
pagina aiudenilor de pretutindeni
  home Home   contact Contact  
menu
menu
 
fotolix.ro
 
:: FaceBook ::
esti Fan Aiud pe Facebook?
:: horoscop zilnic AiudOnline ::
Horoscop Zilnic AiudOnline
citeşte horoscopul pentru zodia ta
Horoscop oferit de ACVARIA
:: stiri aiudene ::
- Lansare de carte la Aiud;
- Comenteaza intrebarea saptamanii;
- Vot pentru Padurea Sloboda de langa Aiud;
- Piesa extraterestra de la Aiud;
- Primarul Josan, jos peste un an!;
- La Penitenciarul din Aiud cazarea, serviciile si ...;
:: imagini din aiud ::
galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline galeria foto AiudOnline
vezi galeria foto
:: carte de oaspeti ::
scrie în cartea de oaspeti
citeste mesaje
:: cazare în aiud ::
posibilităţi de cazare în aiud
Pensiunea "Mobis AL"
(Molnar); steasteastea stele
Pensiunea "Melinda";
Hostel "Două Sălcii";
... şi în zona aiudului
Rimetea (Torockó);
:: părerea ta contează ::
motivează votul tău aici | arhivă
:: parteneri media ::
- Ziarul Unirea;
- Monitorul de Alba;
- Empresa.ro - Stiri Alba;
vezi toţi partenerii;
:: site-uri partenere ::
- Robeni rent-a-car Cluj;
- Stiri Auto;
- Atracţii turistice în Romania;
- Traduceri;
- Cazare Alba Iulia;
:: newsletter/group AiudOnline ::
:: BitDefender QuickScan ::
:: Prognoză meteo Aiud ::
vremea-meteo.com

Cultura aiudeana

 
Loghin Victor Gavrila - Karma - Nicanor incendiatorul
 


Undeva, ntr-un or?sel de pe malul Dun?rii, ce fusese ntotdeauna un trg b?gat n seam? de comerciantii de aiurea, ce ad?stau aici pentru odihn? si ceva alis-verisuri, cndva, poate n secolul trecut, poate alt?dat?, tr?ia un trgovet mai de seam?, ce era pr?v?lias peste o strad? ntreag?, nu departe de ceea ce se numea centrul trgului, marcat de han, crciumi si biseric?, ce nchideau cele patru laturi ale unei piete nu mari, nu mici, pietruit? cu granit alb?striu adus tocmai de la Greci, din carierele talienilor din ?ara Turceasc?, nu departe de M?cin si de Raiaua Br?ilei.

Nicanor venea din familie de oameni de pr?v?lie, traditie cu care se mndrea, el fiind ns? primul ce reusise s? ajung? st?pnul mai multora, fructificnd deplin cheagul strns de mai multe generatii si o conjunctur? nu lipsit? de noroc.

Nu era un st?pn r?u, c?ci nv?tase de la ai lui si de la altii c? sluga fl?mnd? devine hoat?, dar nici prea tolerant, neiubind hotii si lenesii, pretinznd munc? de zi - lumin?, asa cum muncea si el de la zece ani, cnd fusese ng?duit n pr?v?lia unde lucra taic?-su, pus fiind s? p?zeasc? bonbonurile si acadelele de micii hotomani ce intrau cu un aer naiv, s? ntrebe cte ceva, indiferent ce. St?tea toat? ziulica cu cofeturile n fat?, saliva, i ghiort?iau matele groaznic, poftea pn? la lesin, mnca la amiaz' ce i se aducea de acas? si-i multumea lui Dumnezeu seara c? mai trecuse o zi f?r? s? cad? n p?catul cel negru al l?comiei si hotiei. Anul acela i otelise cugetul, si st?pnul, v?zndu-l ce tare e, l luase pe lng? el la socoteli, mai ales c?-i mergea capul la ele. Cu ncetul, fu luat de suflet, mai ales c? acesta nu avea copii, jupneasa fiind stearp? de la o c?z?tur? din docar, de cnd st?tea nevolnic? n pat, slujit? de dou? moase.

St?pnul muri pe cnd Nicanor avea vreo dou?zeci si ceva de ani si-i l?s? pr?v?lia cu acte, pe care le f?cuse n tain? nc? de cnd era mai n putere. Nu fusese mare uimire, pentru c? toat? lumea stia de sl?biciunea b?trnului pentru el si fu primit n breasla pr?v?liasilor f?r? prea multe crtiri. Primul lucru ce-l f?cu dup? ce deveni st?pn, fu schimbarea slugilor, alegerea unora noi, dup? gndirea lui si cresterea pr?v?liei, ce avea aceeasi form? de prea multi ani. Deverul crescu v?znd cu ochii si curnd deveni un trgovet de seam?, cu pr?v?lii multe, curtat de p?rintii cu fete de m?ritat, de popi pentru danii, de neamuri pentru pomeni, si de hoti.

Ducea o viat? simpl?, de anahoret, cu mncare usoar?, b?utur? putin?, femei mai de loc, si f?cuse locuint? la etajul pr?v?liei noi si veghea la comert, cu ochiul st?pnului, care dac? nu se vede, vita sl?beste. Curnd ncepu s? cumpere pr?v?liile ulitei lui la rnd, unele date de bun?voie, altele de nevoie. Nu avea prieteni si nici nu-i pl?ceau prietesugurile la un pahar, ce erau frumoase, dar adesea p?guboase. Sear? de sear?, dup? ce veghea la nchiderea pr?v?liilor si la punerea grilajelor pentru hoti, se retr?gea n odaia lui, luminat? tare de l?mpi nemtesti cu petrol, aduse tocmai de la Viana, din cele cu pntec din portelan scump pictat si cu sticl? verzuie, clar?, f?cut? tocmai n Venetia, deschidea ceasloavele de socoteli si nsira coloane nesfrsite de cifre, scrise mig?los cu toc de fier si cerneal? de Sienna, din cea viorie, socotind si tot socotind cte parale a mai strns si visnd la ce-o s? fac? cu ele.

Totul ar fi mers asa ani la rnd, s-ar fi nsurat probabil cu vreo fat? cu zestre bun?, ar fi avut copii, ca s? aib? cui s? lase averea ce crestea zi de zi, ar fi mers prin viat? lin, pe un drum ce p?rea a fi v?zut de toti cei din jur, poate chiar si de el.

Dar karma lui era alta si venea cine stie de unde, din ce veac si de la care str?mos mai mult sau mai putin bun n fapte si cuget.

n fiece var?, pe la nceputul lunii lui Cuptor, pe cnd secerisul era n toi si comertul asisderea, venea n trg un circ mare, ce avea cam de toate si care-si punea cortul pe arioaia lui Stan - Cr?c?natu', de la marginea asez?rii, spre cmpuri, acolo unde se f?ceau si cele cteva trgui mari, cum erau cele de la Mosii de var? sau din postul Cr?ciunului. ?eful cel mare al circului era un neamt gros, mare, cu must?ti negre, stufoase ca niste vr?bii pe ger, sucite la vrfuri si unse cu mirodenii, ce era si dresorul tigrilor, leilor si a unei pantere, mndria circului. B?rbat n putere, nu tn?r, dar nici trecut, se plimba toat? ziua prin circ, cu tilindrul dat pe ceaf? si cu minile la spate, n care tinea un bici de dresaj pe care nu ezita s?-l foloseasc? pe spinarea oricui. Intra din cnd n cnd prin cte unul din vagoanele asezate circular, inspectnd interiorul si aruncnd cte un ochi n viata intim? a circarilor lui, care-i stiau de fric?, dar si de respect. Intra mai des n vagonul unei fete tinere, blonde, suave, nelipsit? de fort?, care era acrobat? si tiitoare de tain?, tain? ce-o cam stia tot circul, nimeni necuteznd s? comenteze ceva. Circul venea n trg de ani si ani si obiceiul era ca primele spectacole s? fi date pentru mai marii urbei pe gratis, ca plat? a m?rinimiei lor de a-l l?sa s? ad?steze att de mult pe p?mnturile lor, s? fac? bani buni si numai din circ, pentru c? se obisnuia ca n loc de paralele pentru bilete s? se dea grne, pe care le tinea n furgoane mari, trase de cai nemtesti, din cei cu coam? b?laie lung? si n?dragi de p?r coliliu atrnndu-le peste copitele uriase si pe care le vinde aiurea, mai la nord, pe unde-l duceau afacerile si unde grul era rar si la mare pret.

Nicanor primi invitatia la spectacol pe sear?, adus? de dubasul prim?riei. Rupse sigiliul din cear? rosie-sngerie si-i citi continutul pompos, usor slugarnic, retinnd faptul c? a doua zi pe sear? era invitat la spectacol. Cum nu putea refuza, circul fiind una din putinele evenimente mondene, al?turi de nunti, botezuri, nmormnt?ri si anivers?ri de sfinti, nchise pr?v?liile mai devreme si o porni agale spre arioaie, lovind pietrele drumului pr?fos cu vrful bastonului s?u negru, cu m?ciulie de argint. Se mbr?ca nemteste, cu haine strnse pe corp, purta jiletc? colorat? de atlas, ceas de argint cu lant gros, p?l?rie moale, se purta ras, cu must?ti mici, tunse si cu obrazul pom?dat si mparfumat cu Ap? de Colonia.

Avea treizeci de ani.

Nu ncepuse spectacolul bine si serafica acrobat? blond?, tiitoarea st?pnului circului, intr? n aren? uimind spectatorii cu salturile ei si speriind cucoanele mai slabe de nger, ce chicoteau si strigau usor ori de cte ori acrobata se f?cea c? pic? de pe srm? sau de pe frnghia ce atrna tocmai de plafonul cortului circului. De cum o v?zuse, pe Nicanor l lovi ceva la linguric?, ca un sec dulce-amar, ceva ce nu mai simtise niciodat? si care-l tulbura peste poate. Trupul blondei, dezv?luit parsiv de voalurile rozii, coapsele rotunde ce se vedea pn? la r?d?cin?, trupul ml?diu ce se unduia n ritmul muzicii orientale, cositele blonde l?sate s? curg? pe spatele rotund si peste snii bombati, mniosi pe strnsura pieptarului rosu b?tut n paiete, toate aceste imagini l scoteau din minti, f?cndu-l s? asude si s? tremure ca o varg?.

Dup? spectacol, f?cu pe dracu'n patru si-l invit? pe st?pnul circului, pe blonda acrobat?, pe alti circari si pe ctiva trgoveti la cea mai bun? crcium? din trg, fapt nemaiv?zut si nemaintlnit la el vreodat?, iscndu-se imediat vorbe si interpret?ri care mai de care. Lui nu-i p?sa si nu avea ochi dect pentru blond?. Fiind doar la nceputul sezonului, st?pnul circului se f?cu c? nu vede, nevoind a se strica la burt? cu negustorii din trg, afacerile temperndu-i gelozia ce vroia s? dea pe afar?.

Urmar? seri de plimbare cu docarul pe cmpuri, la lumina felinarului, a stelelor c?z?toare si a licuricilor, alunec?ri line cu barca pe Dun?re, sub luna secerie, galbin? si slab luminoas?, picnicuri n doi prin locuri de tain?, pe sub s?lciii plecate la p?mnt si nem?rturisitoare, unde se consumar? clipele de iubire p?timas?, asa cum el nu mai tr?ise vreodat?. Uitase pentru o vreme de pr?v?lii si nu f?cea altceva dect s? alerge dup? nurii frumoasei blonde, s? stea cu ea tot timpul, att timp ct putea ea s?-i dea.

Timpul trecea repede si se apropia s?rb?toarea Sfintei M?rii din crucea verii, zi dup? care circul se strngea si pleca, l?snd n urma sa amintiri de povestit iarna la gura sobei, urmele cortului si ale vagoanelor n p?mntul arioaei si n aer un miros tare, de paie putrede si urin? de animal s?lbatic necunoscut.

Nicanor, fiind om serios si de onoare, i propuse ntr-o bun? zi blondei s? r?mn? cu el, pe post de nevast?. Aceasta, uimit? foarte de cerere, nu-i d?du nici un r?spuns, f?cndu-l s? cread? sau cel putin s? spere c? ar r?mne. Mintile lui se nfierbntar? si mai tare, f?cndu-si deja planuri cum o va duce la altar si cum o s? se gospod?reasc? mpreun?.

ntmplarea f?cu c? nu se v?zur? cteva zile, el fiind prins de niste treburi urgente, iar ea mintindu-l c? are niste probleme femeiesti. i trimise vorb? dup? cteva zile si primi confirmarea ntlnirii.

Se duse ca de obicei cu docarul, avnd cosul plin de bun?t?ti si un buchet de flori deasupra, dar fu ntmpinat de must?ciosul patron al circului ce-i bloc? accesul. Se d?du jos, si nu dup? multe vorbe ajunser? la hart? si apoi la b?taie. Fiecare si ap?ra ce avea el mai scump, unul tiitoarea dar si acrobata de n?dejde, cu a c?rei nuri nnoda si deznoda afacerile pe unde mergea, el iubirea cea mare si oarb?, n spatele c?reia nu v?zuse nici o clip? realitatea, asa dur? si trist? cum era. si imaginase c? o acrobat? frumoas?, n putere, tiitoarea patronului, ar fi renuntat la viata ei plin? de libertate si aventur? pentru starea de nevast? de comersant ntr-un trg oarecare, menit? a face pe cucoana la sindrofii si la biseric?, a da nastere la prunci, tr?ind n apele molcome ale unei lumi ce nu-i convenea si c?reia nu-i apartinea, n?scut? fiind ntr-un vagon de circ, unde si si dorea dealtfel s? moar?.

B?tut la propriu de circar, de nonsalanta impenitent? a unui smecher ce colindase lumea si la figurat de soart?, sau asa credea el n orbirea ce-i luase mintile, se ntoarse acas? mestecnd gnduri negre de r?zbunare, mpotriva firii lui blnde si asezate. Nu dormi toat? noaptea si a doua zi, cu fata tras? de nesomn, o lu? pe drumul spre circ, ncercnd din r?sputeri s? ajung? la ea, pe care o credea nl?ntuit? n vagon de n?prasnicul tiran. Ea l ntmpin? serafic, ca si cum n-ar fi stiut nimic, dar dup? dou? minute l alung? cu vorbe urte si grele.

Se ntoarse mpleticit acas? si se pr?v?li pe canapeaua din hol, unde adormi pe loc. Se scul? pe sear?, si cu mintile tulburi, se ntoarse la circ. Spectacolul se terminase de ceva vreme, oamenii plecaser? pe la casele lor, circarii se strnser? pe lng? vagoane mncnd, bnd si sporov?ind, cu gndul la drumurile viitoare, la trgurile pe unde s-or duce si la ce-or face.

Se furis? n cortul cel mare si lund o f?clie din cele ce luminau drumul, ncepu s? pun? foc pe sub b?nci, pe arena din mijloc, n tarcul muzicii si pe sub poalele pnzei celei mari ce f?cea cupola circului. Vremea cald? si usc?ciunea de afar? nteti focul repede, mnat si de un vnticel de sear? ce b?tea adesea pe malul Dun?rii. P?l?laia se ntinse repede, distrugnd pe loc cortul cel mare, dar ocolind vagoanele ce erau puse mai departe de el.
A doua zi, st?pnul circului ncolon? furgoanele si vagoanele, strnse ce mai r?mase dup? foc si o porni spre alte z?ri, f?r? s? stie vreodat? ce se ntmplase, dnd vina pe slugile ce nu p?ziser? cum trebuie f?cliile de luminare.

Dup? vreo opt luni, blonda acrobat? n?scu un b?iat rotofei, blondut, aidoma tat?lui s?u, pe care-l l?s? de suflet la o mn?stire de maici din drum, f?r? a clipi. La scurt timp, ncepu s? joace iar?si, r?mnnd tiitoarea dresorului de tigri si lei, f?c?toarea si desf?c?toarea tainelor lui, att timp ct nurii ei mai nsemnau ceva.

Cam pe cnd i se n?stea nestiutul fiu, nemaiputnd r?bda jarul iubirii, ntr-o sear? mohort? de prim?var? trzie, Nicanor asternu pe hrtie oful s?u, iubirea pierdut?, imposibilitatea de a-i supravietui, faptul c? el d?duse foc circului punnd n pericol trgul, ce mai arsese odat?, incendiat de turci, si l?s? averea bisericii si se spnzur? de nucul din spatele casei, fiind nmormntat n mare tain? de confratii de comert, undeva lng? gardul cimitirului, ng?duit totusi acolo de Mitropolit, care aflase ce avere l?sase bisericii.

Vestea se r?spndi iute n trg si aiurea, numele lui r?mnnd de atunci n povestile ce s-au transmis pn? la noi, sub numele de Nicanor Incendiatorul ( Pojarnic Nicanor ), povestea sa ajungnd pn? n ?ara Bulg?reasc? sau cea Srbeasc?.

Se scul? ca de obicei la ora sase punct, asa cum o f?cea de patruzeci de ani. Se b?rbieri cu aceeasi masin? pe care o primise la plecarea n armat?, si b?u ceaiul de soc cu pesmeti din pine neagr?, se mbr?c? n acelasi costum acum vechi si lustruit, dar cu pantalonii c?lcati fir si cu ghetele lustruite oglind?. P?l?ria obosit? i acoperea cele cteva fire din p?rul odat? blond, ascunzndu-i calvitia de care nu era prea mndru. Se urc? n tramvai si cobor la cap de linie. Intr? pe poarta deasupra c?reia scria cu litere alb?strii, decolorate de timp , ABATORUL OR??ENESC. Merse la vestiar, acelasi de patruzeci de ani, se dezbr?c?, si lu? hainele albe de lucru, cu bonet? alb?, cu cizme de cauciuc asisderea, se ncinse cu sortul greu de parlagiu si porni spre hala de lucru.

Desf?sur? ritualul ascutitului cutitelor ce dura fix un sfert de ceas, si apoi ncepu s? transeze carnea, asa cum f?cea de ani si ani. Lucra cu pasiunea sculptorului, desprinznd muschiuletul din capcana oaselor, croind garfuri si capace de pulp?, desprindea fleicile, ceafa sau vr?bioarele, decupnd rasoalele cu aceeasi art? si ndemnare, mnuind toporul de oase cu precizia c?l?ului, neimpresionat de materia n care lucra, de mirosul greu al aburului de animal din care de abia iesise duhul, de picurii de snge ce s?reau peste tot, maculnd hainele albe sau se scurgeau zoios pe sortul urias si pe cizmele mpurpurate acum, dup? orele de munc? scurse.

Se oprea la doisprezece punct, se sp?la pe mini si-si mnca tacticos pinea cu magiun sau cu brnz?, carnea lipsind cu des?vrsire din alimentatia sa. Fuma o tigar? si se reapuca cu aceeasi osrdie de munc?, pn? la trei. Atunci se oprea, f?cea un dus, se usca meticulos si la orele patru punct iesea pe poarta abatorului, ndreptndu-se spre tramvai.

n zilele obisnuite, a celorlalti treizeci si nou? de ani, unsprezece luni si dou?zeci si nou? de zile ajungea acas?, mnca o ciorb? oarecare, de stevie sau de zarzavat de exemplu, o fasole sau un pilaf cu morcovi, oricum nu conta ce, si f?cea o ulcea mare de ceai de soc si se retr?gea n lumea lui, n magazia din fundul curtii, n care nu avea voie nimeni s? intre. Aici, dup? ce citea mai mult frunz?rind aceeasi gazet? de ani si ani, se apuca de pictat.

i pl?cea la nebunie s? astearn? culori pe cartoanele preg?tite cu migal?, date cu clei si zingweiss, netezite si slefuite ore n sir. Vopseaua aluneca untos pe cartonul netezit, umplnd cu ncetul cmpul acela alb si neutru, dnd viat? unor imagini pe care le reproducea dup? c?rti postale ilustrate, pe care ncerca s? le copieze cu minutiozitatea miniaturistului, atent la fiece am?nunt, pe care altii l-ar fi trecut cu vederea. Lucra ore n sir, rupt de lume, de care era legat doar de fumul tig?rilor pe care le puf?ia cu pasiune. Minile sale mari, aparent butuc?noase, nrosite si asprite de apa lesioas? cu care se sp?la dup? orele de munc? mnuiau cu o dexteritate si o lejeritate neasteptat? micile pensule din p?r de bursuc sau de veverit?, din puf de gsc? sau din p?r de pisic?, pe care si le confectiona singur, asternnd cu migal? vopseaua ce-l asculta respectuos, ducndu-se doar acolo unde-i permitea el. Peretii magaziei erau umpluti pn? la refuz de micile tablouri, unele nr?mate, altele nu, crend la prima vedere imaginea unei zugr?veli policrome si inefabile. n magazie nu exista dect un dulap cu vopsele si alte ustensile asezat spre mijloc, lng? o canapea pe care nnopta adesea, si un godin, n care f?cea focul de cnd se r?corea, culorilor nepl?cndu-le frigul, cnd deveneau neascult?toare. n afara celor descrise si a micului sevalet pe care lucra, nu exista nimic altceva dect picturile si, evident, el, tronnd n mijlocul imperiului s?u. Tr?ia un gen de disperare pe care trebuia s? o debordeze cumva si acest mod i se p?ruse cel mai bun, cel mai aproape de sufletul s?u.

Aici si petrecuse toti acesti ani, aici nnoptase dup? c?l?toria de nunt? ce durase vreo trei zile ( vorba fie ntre noi, nici pn? ast?zi nu stia prea bine de ce se nsurase ), aici primise vestea c? i se n?scuse copilul sau c? i muriser? p?rintii, pe rnd, cnd le venise sorocul, aici si petrecuse viata de pn? acum. Se schimbaser? regimuri politice, conduc?tori, partide, fusese foamete sau belsug, pentru el nu contase. Tr?ise atemporal, legat de viat? doar de picturile sale si de munc?. Viata sa se scursese ntre magazia cu lumea sa de tain? si munca cea de toate zilele.

Tr?ise real, dac? se putea spune asa, doar aici.

Aici si la abator.

Si acolo si aici se simtea artist, mnuind cu aceeasi pl?cere cutitul sau penelul, toporul sau cutitul de vopsea si acolo si aici se mnjea, cu vopsea sau snge, era la fel de mndru n sufletul lui de ce realiza, pentru c? asa ntelesese el s?-si treac? viata. Din cnd n cnd, deschidea registre mari, cu scoarte cartonate, roase si lustruite de folosint?, n care-si nota cu meticulozitate cu toc si cerneal?, ca scolarii, numele micilor sale tablouri, cnd le ncepuse, cnd le terminase si unde se aflau ele, pentru c? unele fuseser? d?ruite unor cunoscuti, rude sau amici, cu diferite ocazii, e drept c? rare.
De-a lungul timpului, n atelierul s?u nu intrase mai nimeni, oricum, persoane neimportante. Ai s?i, nevasta si copilul nu intraser? niciodat?, din respect sau de fric?, Dumnezeu stie de ce sau poate din indiferent?, nep?sndu-le ce face el acolo. Erau altfel de oameni, ancorati altfel n viata lor de toat? ziua, mnc?i c?rora nu le ajungea kilul de carne ce-l aducea zilnic acas?, g?l?giosi, veseli, superficiali si inculti, lipsiti de orice simt artistic. Poate nu erau ei chiar asa, dar el asa i vedea si izolarea sa era deplin justificat?.

Ziua care tocmai se scurse era ns? altfel.

Dup? ce terminase de muncit si dup? ce se sp?lase, la fel de meticulos si atent, iesi din vestiar si se ndrept? spre directiunea abatorului. Mai intrase aici de cteva ori, cnd fusese premiat sau cnd fusese numit maistru. Azi ns?, era cu totul altceva.

Trecu pe la Personal, semn? niste hrtii, si apoi fu condus n biroul directorului unde, spre uimirea sa, erau strnsi mai multi oameni, colegi, ingineri, maistri, personal de la birouri. Pe masa de consiliu erau nsirate platouri cu gust?ri si t?vi cu pahare pline cu b?utur?. Se b?u sampanie si-si nmuie chiar si el buzele n licoarea aurie si sprintar?, ce-i ntep? limba. Urmar? scurte cuvnt?ri, nti directorul, apoi inginerul-sef, un maistru, altul... Era ametit de vorbe, de sampanie sau de atmosfer?, nu mai stia. Altfel si nchipuise iesirea sa la pensie. Dar dac? asa hot?rser? sefii ...

Ajunse acas? cu vreo or? mai trziu, spre uimirea tuturor, chiar si a vecinilor, cu bratul plin de flori, cu sacose pline de cadouri, cu nelipsitul baston n mn?, dndu-se cu greu jos din masina directorului, ce-l adusese pn? la poart?. Nevast?-sa se mbr?case de gal? si-l ntmpin? n prag, ajutndu-l la bagaje.

Dup? un timp, nu mai mare de un ceas, iesi din cas? cu nelipsita can? de ceai si jurnalul sub brat, ndreptndu-se agale spre magazia sa de tain?. Se tol?ni pe canapea, r?sfoi ziarul si r?mase dus de gnduri, imaginndu-si cum, si mai ales ct timp va avea acum la dispozitie pentru lucrul s?u, pentru arta sa, pentru viata sa de tain?. Se gndea chiar s? deschid? o expozitie, asa cum i sugerase un megies, poate s? vnd? ceva lucr?ri, dar mai bine nu, cum s? le nstr?ineze ? Erau ca si copiii lui, nu-i putea da asa, de suflet, oricui ! ntr-un trziu, se apuc? de lucru, dar, pentru prima dat? n viat?, nu avu chef. L?s? penelul jos, nchise tuburile de culori, acoperi cartonul nceput cu o grij? matern? si se duse la culcare.

Zilele ce urmar? nu au fost unele obisnuite.

ncerc? s? nu se scoale asa de dimineat?, dar nu putea, ora sase i era ntip?rit? n minte.

Nici lucrul din atelier nu mergea prea grozav, nefiind obisnuit cu lumina de dimineat? sau cu cea de la prnz, ce venea prea tare peste el prin geamurile luminatorului din tavan. Se reg?sea doar dup?-amiaza, la orele sale obisnuite, cnd totul intra n normal, cnd revenea la normalul cu care se obisnuise de o viat?. Se fr?mnta n zadar, spernd s? se obisnuiasc? cu noul program, dar timpul scurs era prea scurt pentru asa ceva.
ncepu s? se plimbe prin parcuri, pe str?zi, descoperind o lume nou?, n care tr?ise si nu tr?ise pn? atunci. i vedea si frumusetile si mizeriile, copiii si cersetorii de la colturile str?zilor, florile din parc si r?ceala betoanelor si a asfaltului din jur, culorile tari ale firmelor si cenusiul cl?dirilor vechi, ce st?teau s? se pr?buseasc?, coscovite de vreme, de vnturi si de ploi, femeile tinere fluturndu-si fustele scurte si bluzele transparente ca pe niste stindarde r?zboinice, dar si b?trnele grbovite, cu jersee tricotate n cas? din resturi de ln?, descoperea viata asa cum era ea si pe lng? care trecuse att amar de ani, ca un robot programat anapoda.

O descoperea si ncepea s? o iubeasc? asa cum era ea, cu bune si rele.

Se simtea pe zi ce trece un alt om, ncepu s? ias? din solitudinea sa obisnuit?, vorbea cu oameni cu care nu schimbase dect saluturi protocolare, st?tea la mas? cu nevasta sa, si vizit? fiul, f?cea niste lucruri noi, nemaigndite pn? atunci si nu se simtea r?u de loc.

Doar dup?-amiaza, pe la trei-patru se retr?gea n lumea sa, continund s? picteze. Era singurul lucru ce-i mai r?m?sese din vechea viat?, de care nu se l?sase.

Restul timpului nu f?cea altceva dect s? nceap? s? nteleag? si s? iubeasc? o viat? pe care nu o tr?ise pn? atunci.

Vara trecuse pe negndite si se instal? o toamn? timpurie si ploioas?, rece, ce-i stric? tot cheful de pn? atunci. Profita de lumina slab? filtrat? prin luminator, ce sem?na cu aceea cu care era obisnuit ochiul s?u si st?tea mai toat? ziua n atelier. Fiind rece, ncepuse s? fac? focul n godin, dar nu pentru el, ci pentru culori, care nu voiau s?-l asculte. Lucra cu aceeasi migal? si atentie, dar tablourile ce-i ieseau din mini avea ceva special, o alt? c?ldur?, alt? lumin?, cu toate c? erau reproduceri dup? vederi sau dup? fotografii. Se simtea c? sufletul s?u era altul, mai cald, ca de ndr?gostit.
ntr-o sear? mai friguroas?, ndes? bine godinul si lucr? pn? trziu, r?mnnd s? doarm? pe canapea, asa cum f?cuse adesea. Ori c? fierul se ncinsese prea tare, ori c? s?rise vreun c?rbune din sob?, magazia prinse a arde ncet-ncet, sufocndu-l cu fumul n somnul din care nu avea s? se mai trezeasc?. Pn? s?-si dea seama vecinii c? arde magazia, vlv?taia ajunse pn? la acoperis mistuind totul, peretii, luminatorul, tablourile, dulapul, sevaletul, culorile si pe el, aflat n mijlocul focului, pe canapea.

A fost nmormntat dup? doar dou? zile n cimitirul de la marginea orasului, f?r? prea mare fast. n spatele dricului nu s-au aflat dect nevast?-sa, copilul si vreo doi vecini.

Nici la poman? nu veni prea mult? lume.

Dup? vreun ceas, cnd limbile se mai dezlegar? de la b?utur?, v?duva ntreb?, mai mult pentru ea, de ce fusese lovit? de asa o nenorocire.
Dintr-un colt de camer? i r?spunse o b?trn? pe care nu o mai v?zuse niciodat? :
- Deh, maic?, asa i-a fost s?-i fie ! Cine stie ce blestemuri mostenea r?posatul ! Doar Dumnezeu poate sti, doar el, dr?gutul !
Nici atunci si nici alt? dat? nimeni nu va sti c? omul nostru era str?nepotul de snge a lui Nicanor Incendiatorul, pojarnicul de din vremi apuse.

top
right  
  img   img  
Powered by Robilix WEB  
Valid XHTML 1.0 Transitional This document validates as CSS!
Copyright AiudOnline.ro © 5.0
:: 2002 - 2015 ::
FotoLIX  |  Fundatia "Inter-Art"  |  Centrul Cultural "L. Rebreanu" Aiud  |  Loteria vizelor  |  Rent a car  |  Bijuterii Handmade  |  stock flash components  |
Like Us on Facebook